NewsflashImpozitul minim global de 15%. Directiva Pillar 2 sau regulile GloBE / The 15% global minimum tax. Pillar 2 Directive or the GloBE rules

Vezi materialul complet în format PDF.

See the full English version of the document in PDF.

Modificări pe scurt:

 

Legea nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni a fost publicată în data de 5 ianuarie 2024 în Monitorul Oficial nr. 8 și:

• introduce un nou mecanism de impozitare a grupurilor de întreprinderi;
• intră în vigoare în două faze, pe 1 ianuarie 2024 și 1 ianuarie 2025;
• stabilește măsuri pentru impozitarea minimă globală a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni;
• transpune în legislația națională Directiva (UE) 2022/2.523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni în Uniune.

Impozitarea minimă globală se aplică atât grupurilor de întreprinderi multinaţionale, cât și grupurilor naționale de mari dimensiuni.

 

Modificări pe larg:

 

Un mecanism de impozitare minimă globală a grupurilor de întreprinderi intră în vigoare în două faze, de la începutul acestui an, ca urmare a transpunerii în legislația națională a Directivei (UE) 2022/2.523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni în Uniune.

Mecanismul de impozitare minimă globală introdus prin Legea 431/2023 se aplică pentru exercițiile financiare (standard sau modificate) care încep de la 31 decembrie 2023, respectiv de la 31 decembrie 2024 (pentru regulile UTPR) și stabilește:

• O regulă de includere a veniturilor (IIR) – datorat de o societate-mamă finală care este entitate constitutivă și care are sediul în România – în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus cu sediul în altă jurisdicție sau care sunt apatride.
• O regulă a profiturilor subimpozitate (UTPR) – datorat de o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale, pentru partea sa din impozitul suplimentar care nu a fost percepută în temeiul IIR la nivelul societății-mamă, pentru entitățile constitutive ale grupului care sunt impozitate la un nivel redus  – permite unei jurisdicții să colecteze partea sa alocabilă din impozitul suplimentar aferent unui grup de întreprinderi multinaţionale, care nu a fost captat de regula IIR.

Cele două reguli formează Modelul global de combatere a erodării bazei impozabile – regulile Global Anti-Base Erosion (GloBE).

• Un impozit suplimentar național (QDMTT) – datorat pentru profitul excedentar al entităților constitutive care sunt impozitate la un nivel redus și care au sediul în România.

Cine aplică impozitarea minimă efectivă globală?

• Entitățile constitutive care:

– au sediul în România şi

⁠- sunt membre ale unui grup de întreprinderi multinaţionale sau ale unui grup național de mari dimensiuni,

– ⁠fac parte dintr-un grup care are un venit anual de cel puţin echivalentul în lei al sumei de 750 milioane euro și

– ⁠pragul veniturilor menționat anterior este înregistrat în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale, din cel puţin 2 dintre cele 4 exerciţii financiare.

• Cine nu datorează (entități excluse)? – (i) o entitate guvernamentală, (ii) ⁠o organizație internațională, (iii) ⁠o organizație non-profit, (iv) un ⁠fond /vehicul de investiții care este o societate – mamă finală, (v) o entitate deţinută în proporţie de cel puţin 95% de una sau mai multe dintre entităţile menționate la punctele (i) – (iv) (altele decât entitățile de servicii de pensii) și al cărei scop este deținerea de active/ investirea fondurilor în beneficiul acestora sau care desfășoară activități auxiliare, (vi) o entitate deţinută în proporţie de cel puţin 85% de una sau mai multe dintre entităţile menționate la punctele (i) – (iv) (altele decât entitățile de servicii de pensii) și care obțin majoritatea profiturilor din dividende sau câştiguri ori pierderi de capital excluse din calculul profitului sau al pierderii calificate.

 

A. Regula de includere a veniturilor IIR

Cum se aplică?

• O societate-mamă finală cu sediul în România este obligată la plata impozitului suplimentar IIR, în ceea ce privește entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus cu sediul în altă jurisdicţie sau apatride.
• Dacă România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi cu sediul în România este obligată la plata impozitului suplimentar IIR, atât pentru ea însăşi, cât şi pentru entităţile constitutive ale grupului impozitate la un nivel redus care au sediul în România.
• O societate-mamă intermediară care are sediul în România şi este deţinută de o societate-mamă finală dintr-o țară terţă datorează impozitul suplimentar IIR în ceea ce priveşte entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus, cu sediul într-o altă jurisdicţie sau care sunt apatride (nu se aplică dacă societatea – mamă finală sau o altă societate – mamă intermediară dintr-un stat terț aplică reguli IIR similare cu cele transpuse în această lege sau similare regulilor OCDE).
• Dacă România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă intermediară cu sediul în România, este obligată la plata impozitului suplimentar IIR, atât pentru ea însăşi, cât şi în ceea ce priveşte entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus situate în România.
• Reguli similare de impozitare IIR se aplică și în cazul în care o societate-mamă intermediară cu sediul în România este deţinută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă sau în cazul unei societăți-mamă deţinută parţial (deținută cu peste 20% de persoane din afara grupului) situată în România.

Ce înseamnă o entitate constitutivă impozitată la nivel redus?

O entitate constitutivă este impozitată la nivel redus atunci când se află într-o jurisdicție în care grupul are un profit calificat şi este impozitat cu o cotă efectivă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare de 15% sau este o entitate constitutivă apatridă care are o cotă efectivă de impozitare sub 15%.

Cum se calculează impozitul suplimentar IIR?

• Cota efectivă de impozitare a entităţilor constitutive < 15% => grupul calculează separat impozitul suplimentar pentru fiecare dintre entităţile sale constitutive care are profituri calificate.
• Impozitul suplimentar se calculează pentru fiecare an financiar și pentru fiecare jurisdicţie în parte.
• Impozitul suplimentar jurisdicţional = [(15% – cota efectivă de impozitare) × profitul excedentar)] + impozitul suplimentar adițional – impozitul suplimentar național

Unde:

Cota efectivă de impozitare = impozitele acoperite ajustate ale entităților constitutive din jurisdicție  ∕

profitul net calificat al entităților constitutive din jurisdicție (profit calificat – pierderi calificate)

Impozitul suplimentar adițional = diferența de impozit rezultată dintr-o ajustare a impozitelor acoperite sau a profitului calificat ori a pierderii calificate, ce conduce la recalcularea cotei efective de impozitare şi a impozitului suplimentar al grupului pentru un exercițiu financiar precedent.

Profitul excedentar = profitul net calificat – excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică⁽²⁾.

(2) Excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică este opțională.

Dacă se exercită opțiunea, profitul net calificat pentru o jurisdicție se reduce, în scopul calculării impozitului suplimentar, cu suma dintre:

• valoarea excluderii pe baza costurilor cu salariile (5% din costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili din jurisdicția respectivă) şi
• valoarea excluderii pe baza imobilizărilor corporale (5% din valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile situate în jurisdicţie) pentru fiecare entitate constitutivă care are sediul în jurisdicţia respectivă.

• Impozitul suplimentar al unei entități constitutive = impozitului suplimentar jurisdicțional × (profitul calificat al entității ∕ profitul calificat agregat al tuturor entităților din jurisdicție)
• Profitul sau pierderea calificată a unei entități constitutive = Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entităţi constitutive ajustate cu următoarele elemente:

– cheltuieli nete cu impozitele,

– dividende excluse (altele decât cele legate de o participație deținută de grup mai mică 10% sau de o participație într-o entitate de investiții care face obiectul unei opțiuni de aplicare a unei metode de distribuire impozabilă),

– câştiguri sau pierderi de capital excluse,

– câştiguri sau pierderi incluse în temeiul metodei reevaluării,

– câştiguri sau pierderi din cedarea activelor şi pasivelor excluse,

– câştiguri sau pierderi din diferenţe de curs valutar asimetrice (atunci când monedele funcţionale sunt diferite în scopuri contabile şi fiscale),

– cheltuieli nedeductibile (cheltuieli legate de fapte de corupţie, cheltuieli cu amenzi şi penalităţi mai mari sau egale cu 50.000 euro),

– erori dintr-o perioadă precedentă şi modificări ale principiilor contabile; şi

– cheltuieli cu pensiile angajate.

Cum se alocă impozitul suplimentar IIR?

•  Impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de societatea-mamă = impozitul suplimentar al entității constitutive impozitate la un nivel redus × partea alocabilă societății-mamă din impozitul suplimentar⁽¹⁾.

(1) Partea alocabilă societății-mame din impozitul suplimentar reprezintă procentul participației societății-mame care conferă drepturi la profitul calificat al entității constitutive impozitate la un nivel redus.

• În cazul în care societate-mamă care are sediul în România deține indirect o participație în capitalurile proprii ale unei entități constitutive prin intermediul unei societăți-mamă intermediare sau al unei societăți-mamă deținute parțial, se aplică mecanisme corespunzătoare de compensare a acestui impozit cu cel datorat deja de societatea-mamă intermediară sau de societatea-mamă deținută parțial.
• Pe lângă cuantumul alocat unei societăţi-mamă impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de o societate-mamă include și:
  1. impozitul suplimentar calculat pentru respectiva societate-mamă; şi
  2. impozitul calculat pentru entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus, care au sediul în România × partea alocabilă societăţii-mamă care are sediul în România.

B. Aplicarea UTPR (regula profiturilor subimpozitate)

• Acest impozit este o cheltuială suplimentară egală cu partea din impozitul suplimentar care nu a fost perceput în temeiul IIR.

 Cum se aplică?

• Regula UTPR se aplică atunci când:

– societatea-mamă finală a grupului are sediul într-o jurisdicție dintr-o ţară terţă care nu aplică reguli IIR sau

– în cazul în care societatea-mamă finală a grupului este o entitate exclusă.

• Impozitul suplimentar total alocat în temeiul UTPR entităților constitutive cu sediul în România = ∑ impozitului suplimentar calculat pentru fiecare entitate constitutivă impozitată la un nivel redus a grupului × procentul de alocare UTPR pentru a determina valoarea impozitului suplimentar
• Procentul determinat în temeiul UTPR pentru toate entitățile cu sediul în România din cadrul unui grup se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar și pentru fiecare grup de întreprinderi multinaționale, cu formula:

50% × (numărul de angajați din entitățile care au sediul în România  ∕ (numărul de angajați din toate jurisdicțiile care aplică UTPR)

+ 50% × (valoarea totală a imobilizărilor corporale din entitățile care au sediul în România) ∕ (valoarea totală a imobilizărilor corporale din toate jurisdicțiile care aplică UTPR).

C. Impozitul suplimentar național (QDMTT)

Acest impozit se va determina cu prioritate, înainte de aplicarea regulilor de mai sus și poate reduce până la zero impozitul suplimentar datorat conform IIR și UTPR în alte jurisdicții, după caz.

Cine datorează impozitul?

• toate entităţile constitutive impozitate la un nivel redus în România ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni din România.

Impozitul suplimentar național elimină obligația de plată a impozitului suplimentar IIR – opțiunea plății impozitului în jurisdicția entității cu impozitare redusă

• Dacă o societate-mamă are sediul în România, iar entităţile sale constitutive sunt obligate la plata unui impozit suplimentar naţional pentru exerciţiul financiar în jurisdicţiile în care își au sediul, impozitul suplimentar IIR datorat de societatea-mamă se reduce cu cuantumul impozitului suplimentar naţional datorat de aceasta sau de entităţile constitutive respective.
• Practic, în acest caz, societatea-mamă care aplică IIR va fi obligată, atunci când își calculează impozitul suplimentar în ceea ce privește jurisdicția relevantă, să reducă, până la un minim de zero, IIR cu valoarea impozitului suplimentar național datorat de acele entități constitutive.

Impozitul suplimentar național este opțiunea statelor membre Prin exercitarea opțiunii de aplicare a impozitului suplimentar național de către România, impozitul suplimentar este perceput și colectat în România, dacă aici există un nivel redus de impozitare, în loc ca impozitul suplimentar pentru toate jurisdicțiile și entitățile constitutive să fie colectat la nivelul entității-mamă finală.

 

Excepții!

• Impozitul suplimentar național nu se aplică entităților transparente fiscal, cu/fără personalitate juridică care au sediul în România, iar impozitele acoperite sau datorate în cadrul anumitor regimuri fiscale ale societăţilor străine controlate sau asupra profiturilor unei entităţi hibride sunt excluse de la calculul cotei efective de impozitare.

Cum se calculează?

• Impozitul suplimentar național = (cota minimă de impozitare de 15% – cota efectivă de impozitare) × profitul excedentar național,

Impozitul suplimentar național alocat unei entități constitutive cu sediul în România este = impozitul suplimentar × profitul calificat al entității constitutive din România   ∕  profitul calificat agregat al tuturor entităților constitutive din România.

Excluderea de minimis

• Opțional, impozitul suplimentar naţional sau impozitul suplimentar datorat pentru entităţile constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicţie este egal cu zero pentru un exerciţiu financiar dacă, pentru respectivul exerciţiu financiar:

a) venitul mediu calificat al tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicţie este mai mic de 10.000.000 euro; şi

b) profitul calificat sau pierderea medie calificată a tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicţie, reprezintă o pierdere sau este mai mic de 1.000.000 euro.

Entităţi constitutive deţinute de acţionari minoritari

• Calculul cotei efective de impozitare şi al impozitului suplimentar pentru o jurisdicţie în ceea ce priveşte membrii unui subgrup deţinut de acţionari minoritari se aplică ca şi cum fiecare subgrup deţinut de acţionari minoritari ar fi un grup distinct de întreprinderi.

Regimurile de protecţie

Regimul de protecție tranzitoriu Country-by-Country Reporting (CbCR)

• Opțional, impozitul suplimentar datorat de un grup într-o jurisdicţie poate fi considerat zero pentru un exercițiu financiar dacă entitățile constitutive întocmesc raportări CbCR – Raportul pentru fiecare țară în parte.
• Pentru a se califica pentru regimul de protecţie tranzitoriu CbCR, entităţile constitutive din România trebuie să îndeplinească cel puţin unul dintre următoarele teste:

a) testul de minimis (venituri totale mai mici de 10.000.000 euro şi un profit/pierdere înainte de impozitare mai mic de 1.000.000 euro);

b) testul cotei efective de impozitare simplificat (o cotă efectivă de impozitare simplificată egală sau mai mare decât cotele tranzitorii pentru exerciţiul financiar – 15% pentru exercițiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2025; 16% pentru exercițiile financiare care încep în 2025; şi 17% pentru exercițiile financiare care încep la sau după 1 ianuarie 2026) sau

c) testul profiturilor de rutină (profitul/pierderea înainte de impozitare este egal sau mai mic decât valoarea profiturilor excluse care au la bază substanță economică).

• Perioada de tranziţie începe cel târziu la 31 decembrie 2026, dar nu include exerciţiile financiare care se încheie după data de 30 iunie 2028.

• Dacă un grup nu a aplicat regimul de protecţie tranzitoriu CbCR într-un an fiscal, grupul nu se poate califica pentru acest regim de protecţie din acea jurisdicţie în anii următori.
• Impozitul suplimentar pentru un exerciţiu financiar se consideră a fi zero în cazul în care entităţile constitutive care au sediul în România ale unui grup înregistrează pe baza unor reguli simplificate:

a) venituri medii mai mici de 10.000.000 euro şi un profit mediu mai mic de 1.000.000 euro; sau

b) au calculat o cotă efectivă de impozitare simplificată care este egală sau mai mare de 15%; sau

c) profitul este egal sau mai mic decât valoarea profiturilor excluse care au la bază substanţă economică, calculată conform regulilor din prezenta lege.

Regimul de protecție tranzitoriu UTPR

• Impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR calculat pentru jurisdicţia societăţii-mamă finale va fi considerat zero pentru fiecare exerciţiu financiar în perioada de tranziţie dacă jurisdicția societăţii-mamă finale are o cotă de impozit pe profit de cel puţin 20%.
• Sunt prevăzute reguli speciale în următoarele situații:

– entităţi constitutive care se alătură şi care părăsesc un grup de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional de mari dimensiuni,

– reorganizarea întreprinderilor şi structurile de holding,

– transferul de active şi pasive,

– asocieri în participaţie,

– grupuri de întreprinderi multinaţionale cu mai multe societăţi-mamă.

 Regimurile de neutralitate fiscală şi de distribuire

• Societatea-mamă finală care este o entitate transparentă

Profitul calificat/pierderea calificată al unei societăți-mamă finale care este o entitate transparentă se reduce cu valoarea profitului calificat ce poate fi atribuit, precum și a profitului calificat ce este alocat deţinătorului unei participaţii în entitatea transparentă, dacă se îndeplinesc anumite condiții.

• Societatea-mamă finală care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile

Regim privind dividendele deductibile înseamnă un regim fiscal care aplică un nivel unic de impozitare a profiturilor proprietarilor unei entităţi prin deducerea sau excluderea din profitul entităţii a profiturilor distribuite proprietarilor sau prin scutirea unei cooperative de la impozitare.

Societatea-mamă finală a unui grup care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, până la zero, pentru exerciţiul financiar, profitul său calificat cu suma care este distribuită/pe care o distribuie ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exerciţiului financiar, cu îndeplinirea anumitor condiții.

• Sisteme eligibile de impozitare la distribuirea profiturilor

În cazul unei entități constitutive care face obiectul unui sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor, se poate opta pentru a include suma stabilită ca impozit pe distribuire preconizat în cadrul impozitelor acoperite ajustate ale entităţii constitutive pentru exerciţiul financiar. Opţiunea se exercită anual și se aplică tuturor entităţilor constitutive care au sediul într-o jurisdicție.

Valoarea impozitului pe distribuire preconizat este valoarea cea mai mică dintre valoarea necesară pentru a majora cota efectivă de impozitare pana la nivelul cotei minime de 15% și valoarea impozitului distribuit care ar fi fost datorat dacă entităţile constitutive care au sediul într-o jurisdicţie şi-ar fi distribuit întregul lor profit.

Regimul presupune constituirea unui cont de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat, iar soldul acestuia se reduce treptat cu impozitele plătite de entităţile constitutive în cursul exerciţiului financiar în legătură cu distribuirile efective sau preconizate.

• Determinarea cotei efective de impozitare şi a impozitului suplimentar ale unei entități de investiții

În cazul în care o entitate constitutivă este o entitate de investiţii care nu este o entitate transparentă fiscal, nu a optat pentru a fi tratată drept entitate transparentă fiscal sau pentru aplicarea unei metode de distribuire impozabilă, cota efectivă de impozitare a unei astfel de entităţi de investiţii se calculează separat de cota efectivă de impozitare a jurisdicţiei în care are sediu.

Impozitul suplimentar al unei entităţi de investiţii = procentul impozitului suplimentar al entităţii de investiţii × (profitul calificat al entităţii de investiţii – profitul pentru activităţile cu substanţă economică calculată pentru entitatea de investiţii).

• Opțiunea de a trata o entitate de investiții drept entitate transparentă fiscal

O entitate constitutivă care este o entitate de investiţii sau o entitate de investiţii în asigurări poate fi tratată ca o entitate transparentă fiscal dacă entitatea constitutivă proprietară este supusă impozitării în România, unde are sediul, în temeiul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar, în funcţie de variaţiile anuale ale valorii juste a participaţiei în capitalurile proprii în entitatea respectivă, iar cota de impozitare aplicabilă entităţii constitutive proprietare pentru profitul respectiv este egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare.

• Opțiunea de aplicare a unei metode de distribuire impozabilă

O entitate constitutivă proprietară a unei entităţi de investiţii poate aplica o metodă de distribuire impozabilă în ceea ce priveşte participaţia sa în capitalurile proprii ale entităţii de investiţii, cu condiţia ca entitatea constitutivă proprietară să nu fie o entitate de investiţii şi să se poată aştepta în mod rezonabil să datoreze impozit pe distribuiri din partea entităţii de investiţii la o cotă de impozitare egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare.

În baza acestei metode, distribuirile şi distribuirile preconizate ale profitului calificat al unei entităţi de investiţii sunt incluse în profitul calificat al entităţii constitutive proprietare care a primit distribuirile, cu condiţia să nu fie o entitate de investiții, iar valoarea impozitelor acoperite datorate de entitatea de investiţii se include în profitul calificat şi impozitele acoperite ajustate ale entităţii constitutive proprietare care a primit distribuirile.

Profitul net calificat nedistribuit al unei entităţi de investiţii pentru anul de referinţă este valoarea profitului calificat al respectivei entităţi de investiţii pentru anul de referinţă, redus cu impozitele acoperite ale entităţii de investiții, distribuirile şi distribuirile preconizate către acţionari care nu sunt entităţi de investiţii, pierderile calificate care au apărut în timpul perioadei de referinţă și orice valoare reziduală a pierderilor calificate ce nu a redus profitul net calificat nedistribuit al entităţii de investiţii.

Termene și aspecte administrative

• O entitate constitutivă care are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene depune o declaraţie informativă privind impozitul suplimentar la administraţia sa fiscală, cu excepția cazului în care o astfel de declaraţie a fost depusă de:

a) societatea-mamă finală care are sediul într-o jurisdicţie care a încheiat, pentru exerciţiul financiar de raportare, un acord privind stabilirea autorităţii competente cu statul membru în care are sediul entitatea constitutivă; sau

b) entitatea desemnată care depune declaraţia şi are sediul într-o jurisdicţie care a încheiat, pentru exerciţiul financiar de raportare, un acord privind stabilirea autorităţii competente cu statul membru în care are sediul entitatea constitutivă.

• În acest caz, entitatea constitutivă care are sediul în România sau entitatea locală desemnată în numele acesteia notifică administraţiei fiscale de care aparţine datele de identificare ale entităţii care depune declaraţia informativă privind impozitul suplimentar, precum şi jurisdicţia în care are sediul.

• În cazul în care o entitate constitutivă are sediul în România şi societatea-mamă finală are sediul într-o jurisdicţie dintr-o ţară terţă care aplică reguli echivalente celor privind scutirea tranzitorie pentru obligaţiile de raportare, entitatea constitutivă sau entitatea locală desemnată depune o declaraţie informativă privind impozitul suplimentar.
• Declaraţia informativă privind impozitul suplimentar şi orice notificare se depun la administraţia fiscală unde are sediul entitatea constitutivă în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare.
• Modelul standard al notificării se va aproba prin ordin ANAF în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii 431/2023 (5 ianuarie 2025).
• Impozitul suplimentar se declară şi se plăteşte de către societatea-mamă finală sau alte entităţi obligate care au sediul în România, la organul fiscal competent, în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exerciţiului financiar.
• Impozitul suplimentar naţional se declară şi se plăteşte de către entităţile constitutive sau entităţile constitutive desemnate care au sediul în România la organul fiscal competent în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exerciţiului financiar.
• Același termen se aplică și pentru depunerea notificărilor pentru exercitarea opțiunilor prevăzute de regimul de impozitare minimă globală.

Excepție și termene aplicare în primul an!!

Prin excepţie, pentru primul an de aplicare, declararea şi plata impozitului suplimentar naţional, precum şi depunerea notificărilor se realizează în termen de cel mult 18 luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare.

Mecanismul de impozitare minimă globală se aplică în ceea ce privește exercițiile financiare care încep de la data de 31 decembrie 2023, cu excepția regulilor de aplicare UTPR care se aplică pentru exercițiile financiare care încep de la data de 31 decembrie 2024.

Astfel, pentru primul an (2024), obligația de raportare și plată intervine la 30 iunie 2026. Totuși, impactul trebuie evaluat mai devreme pentru reflectarea în situațiile financiare trimestriale aferente anului 2024.

• Dacă în România sunt mai multe entităţi constitutive care fac parte din acelaşi grup, plata impozitului suplimentar naţional poate fi efectuată, prin opţiunea entităţii constitutive care depune declaraţia de impozit suplimentar naţional, de către o singură entitate desemnată, iar exercitarea opţiunii se realizează în termen de 6 luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare.
• Legea prevede și dispoziții tranzitorii cu privire la tratamentul fiscal al creanţelor privind impozitul amânat, al datoriilor privind impozitul amânat şi al activelor transferate înainte de începerea anului de tranziţie (un an de tranziţie înseamnă primul exerciţiu financiar în care un grup de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional de mari dimensiuni intră sub incidenţa legii).
• De asemenea, se aplică:

1. O fază inițială de excludere din IIR și UTPR de 5 ani în care impozitul suplimentar sau impozitul suplimentar național datorat de o societate-mamă finală care are sediul în România sau de o societate-mamă intermediară care are sediul în România se reduce la zero dacă societatea-mamă finală este o entitate exclusă. În mod similar, în cazul în care societatea-mamă finală a unui grup are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță, impozitul suplimentar datorat de o entitate constitutivă care are sediul în România se reduce la zero în primii 5 ani ai fazei inițiale a activității internaționale a respectivului grup.
2. Opțiunea amânării aplicării a IIR și a UTPR – în cazul în care societatea-mamă finală a unui grup are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene care a optat să nu aplice IIR și UTPR pentru 6 exerciții financiare consecutive începând cu 31 decembrie 2023, entitățile constitutive ale respectivului grup cu sediul în România sunt supuse cuantumului impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat entităților constitutive care au sediul în România ale grupului respectiv, pentru exercițiile financiare care încep la data de 31 decembrie 2023.

• Cheltuielile cu impozitele reglementate de această lege sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

Cum vă putem ajuta:

Echipa NOA vine în sprijinul societăților oferind consultanță și îndrumare în diverse spețe referitoare la noile modificări legislative conform celor menționate anterior, precum și în totalitatea situațiilor întâmpinate din punct de vedere fiscal sau al auditului financiar/ auditului intern.

Echipa NOA vă stă cu plăcere la dispoziție pentru mai multe detalii referitoare la cele prezentate în cadrul materialului și vă încurajăm să ne contactați accesând formularul de contact

Cu stimă,
Echipa NOA