BlogPrețurile de transfer – acțiuni minime ca să fii pregătit în inspecție

În ultimii ani, subiectul dosarului prețurilor de transfer a devenit tot mai interesant, atât pentru companii cât și pentru autoritățile fiscale.
Întrucât am constatat o intensificare a inspecțiilor fiscale pe marginea acestui subiect, am pregătit în rândurile următoare un scurt „ghid” care să vă ajute în a vă pregăti pentru un eventual control care privește întocmirea dosarului prețurilor de transfer, evidențiind și care ar fi acțiunile minime pe care orice companie ar trebuie să le realizeze în acest sens.

Dosarul prețurilor de transfer se întocmește de către companii în situațiile în care acestea desfășoară tranzacții cu părți afiliate, sub anumite condiții. Mai multe informații despre reglementările privind prețurile de transfer, precum și obligația întocmirii dosarului de prețuri de transfer le regăsiți AICI.

A. Pașii de urmat pentru întocmirea dosarului de prețuri de transfer

1. Un prim pas de realizat pentru întocmirea unui dosar de prețuri de transfer este identificarea tuturor tranzacțiilor desfășurate de companie cu entitățile afiliate, precum și centralizarea valorilor anuale ale respectivelor tranzacții. Acest pas reprezintă baza pentru întocmirea unui dosar de prețuri de transfer.
2. După identificarea tuturor tranzacțiilor, trebuie efectuată o analiză a valorilor acestor operațiuni pentru a determina care dintre ele ar face obiectul întocmirii dosarului de prețuri de transfer. Mai exact, se impune determinarea tranzacțiilor care se încadrează în pragurile specifice întocmirii dosarului de prețuri de transfer pentru ca mai apoi să se analizeze respectarea principiului valorii de piață.
3. Odată identificate tranzacțiile, reflectarea acestora în cadrul dosarului de prețuri de transfer se face prin analize complete, funcționale și economice, pornind de la funcțiile îndeplinite, riscurile asumate și activele utilizate de părți în fiecare dintre tranzacțiile intra-grup desfășurate, cu respectarea cerințelor prevăzute în reglementările din România cu privire la prețurile de transfer, prezentate în Ordinul Președintelui ANAF nr. 442/2016, precum și cu respectarea principiilor prevăzute de Codul Fiscal și Normele Metodologice aferente acestuia și a Liniilor directoare ale Ghidului OCDE privind prețurile de transfer.
4. Prezentarea dosarului de prețuri de transfer către autorități, doar în momentul în care acesta este solicitat.

Pentru ca întocmirea dosarului de preturi de transfer să nu fie o povară pentru companie în momentul în care este solicitat de către inspectorii fiscali, în contextul unor termene de predare de strânse (spre exemplu maximum 10 zile de la solicitare în cazul marilor contribuabili, ulterior depunerii declarației de impozit pe profit), recomandarea noastră este ca acesta să fie pregătit din timp.

În cele mai multe cazuri, termenul impus nu este suficient pentru a pregăti un dosar al prețurilor de transfer complet, mai ales în cazul companiilor care desfășoară numeroase tranzacții cu părțile afiliate, de la cele mai simple la cele mai complexe; caracterul cronofag al pregătirii dosarului prețurilor de transfer fiind dat tocmai de volumul semnificativ de documente și informații financiare ce trebuie analizate.

Așadar, un prim pas pe care acele companii ce se găsesc în situația de a pregăti dosarul prețurilor de transfer îl pot face este să realizeze măcar un minim de acțiuni încă din timpul anului financiar chiar dacă nu este închis, pentru a reduce volumul de muncă.

Astfel, recomandăm  (i) identificarea tranzacțiilor principale și materiale desfășurate de companie cu entitățile afiliate, iar pentru toate acestea (ii)  cel puțin efectuarea unor studii pentru a determina care este acel interval al prețului de piață pe care compania trebuie să îl respecte, studii ce stau ulterior la baza întocmirii dosarului de prețuri de transfer.

Deși aceste acțiuni nu asigură existența propriu-zisă a dosarului prețurilor de transfer, în acest fel se poate testa din timp tendința pieței pentru tranzacții, instrument ce ajută managementul în estimarea unor potențiale ajustări, pregătirea lor și diminuarea unei potențiale expuneri fiscale. Dincolo de aspectele ce țin de conformare, un astfel de instrument poate ajuta managementul inclusiv în luarea unor decizii de business cu privire la tranzacțiile desfășurate cu părțile afiliate prin raportare la nivelul de piață.

Un aspect important asupra căruia vrem să atragem atenția este dosarul de prețuri de transfer pregătit la nivel de grup în cazul multinaționalelor (numit “master file”), respectiv faptul că un astfel de document nu trece testul de conformitate legislativă locală și nu este suficient pentru autoritățile din România. Dosarul prețurilor de transfer trebuie să fie pregătit din perspectiva companiei din România și constă în respectarea unor cerințe legislative locale.

B. Abordări în cadrul inspecțiilor fiscale

După cum aminteam mai sus, în ultimii ani, experiența ne-a arătat că subiectul prețurilor de transfer a fost unul de mare interes în cadrul inspecțiilor fiscale și o “pârghie“ prin care autoritățile au efectuat ajustări de impozite semnificative.

În acest context, autoritățile au implementat modalități prin care să identifice mai ușor, fără efectuarea unui control fiscal, companiiile care desfășoară tranzacții cu părți afiliate și care ar putea influența scoring-ul de risc fiscal din perspectiva prețurilor de transfer (de exemplu prin introducerea obligativității de declarare în formularul 394 a relațiilor de afiliere).

În cadrul controalelor pe subiectul prețurilor de transfer, inspectorii urmăresc cu precădere anumiți indicatori cum ar fi pierderile operaționale, rezultate sub prețul de piață sau achizițiile de servicii, în special servicii de management/suport.

Totodată, foarte important este că în ceea ce privește calculul indicatorilor financiari, se solicită detalierea cheltuielilor directe și indirecte luate în considerare la calculul rezultatului, dar și explicații pe seama acestora. Astfel, nu este suficientă prezentarea unei marje de profit din cadrul dosarului, ci este necesar ca aceasta să fie documentată, mai ales prin prisma cheltuielilor luate în calcul la stabilire ei, și, în mod special, se acordă atenție sporită cheltuielilor indirecte și cheilor de alocare a acestora.

De asemenea, un alt aspect în vizorul autorităților fiscale este abordarea analizei an pe an a tranzacțiilor intra-grup, aceasta fiind o metodă preferată față de abordarea multianuală. Totuși, metoda an pe an nu se poate aplica în orice caz, iar acest aspect trebuie să fie documentat corespunzător.

În concluzie, atunci când o companie desfășoară tranzacții cu părți afiliate recomandăm managementului să se asigure că se respectă legislația în materie de prețuri de transfer, să realizeze măcăr un minim de acțiuni pentru conformare, cum am indicat mai sus, în cazul unor tranzacții noi, să alinieze marjele înainte de a demara efectiv tranzacțiile și toate acestea pentru a evita situațiile care pot genera impozite suplimentare semnificative.

Echipa NOA va stă la dispoziție pentru orice întrebare privind cele de mai sus și vă încurajăm să ne contactați accesând formularul de contact

 

Autori:

Lidia Terzea, Associate Tax Director