Vezi materialul complet în format PDF.
See the full English version of the document in PDF.
Modificări pe scurt:
Obligația de raportare CESOP va intra în vigoare în ianuarie 2024
Un nou proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal urmează să transpună prevederile Directivei (UE) 2020/284 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE („Directiva TVA”) în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de servicii de plată (CESOP).
Legea urmează să stabilească noi obligații de raportare pentru prestatorii de servicii de plată privind plățile transfrontaliere provenite din Statele Membre și beneficiarul acestor plăți transfrontaliere, valabile începând cu ianuarie 2024.
Informațiile ce urmează a fi colectate de la prestatorii de servicii de plăți vor fi centralizate într-o bază de date europeană, Sistemul Electronic Central de informaţii de Plată (CESOP), unde vor fi stocate, agregate şi verificate cu alte baze de date europene, pentru a fi apoi puse la dispoziţia experţilor antifraudă din Statele Membre prin intermediul unei reţele numite Eurofisc.
Prin această măsură se urmărește detectarea eventualelor fraude în domeniul TVA în comerţul electronic efectuate de vânzători stabiliți într-un alt Stat Membru sau într-o ţară terţă.
Modificări pe larg:
Legea de transpunere a Directivei (UE) 2020/284 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE („Directiva TVA”) în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de servicii de plată (CESOP) urmează să aducă noi obligații de raportare pentru prestatorii de servicii de plată privind plățile transfrontaliere provenite din Statele Membre și beneficiarul acestor plăți transfrontaliere, valabile începând cu data de 1 ianuarie 2024.
Proiectul de lege este în proces de (re)avizare interministerială. Mai multe detalii relevate pot fi consultate în acest link, precum și acesta.
Cui i se aplică obligația de raportare?
- Obligația de raportare se aplică următoarelor categorii de prestatori de servicii de plată:
– instituţiile de credit (băncile stabilite în Uniunea Europeană şi sucursalele europene ale instituţiilor de credit care îşi au sediul central în afara UE şi care prestează servicii de plată);
– instituțiile emitente de monedă electronică (de exemplu emitenţii de portofele electronice şi emitenţii de cupoane valorice – vouchere /carduri electronice);
– instituţiile de plată (cuprinde entitățile, altele decât cele de mai sus, care prestează servicii de plată, precum emiterea de carduri de credit/de debit, acceptarea operaţiunilor de plată, procesarea plăţilor, iniţierea plăţilor sau platformele, care prestează servicii de plată şi care acţionează atât pe seama plătitorului, cât şi pe seama beneficiarului plăţii etc.);
– instituţiile de virament poştal care prestează servicii de plată.
Ce tipuri de plăți sunt vizate de obligația de raportare?
- Obligația de raportare se aplică următoarelor categorii de servicii de plată:
– executarea de operaţiuni de plată şi de transferuri de fonduri în conturi de plăţi: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operaţiuni de transfer-credit, inclusiv operaţiuni cu ordine de plată programată;
– executarea de operaţiuni de plată acoperite de o linie de credit: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operaţiuni de transfer-credit, inclusiv ordine de plată programată;
– emiterea de instrumente de plată şi acceptarea de operaţiuni de plată;
– remiterea de bani.
Nu se aplică pentru – (i) servicii care permit depunerea sau retragerea de numerar într-un/dintr-un cont de plăți, (ii) operaţiunile necesare pentru funcţionarea unui cont de plăţi, (iii) servicii de iniţiere a plăţii și (iv) servicii de informare cu privire la conturi.
Ce evidențe trebuie păstrate?
- Evidențele ce trebuie păstrate de prestatorii de servicii de plăți includ informații despre:
– codul BIC al prestatorului de servicii de plată,
– numele și denumirea comercială a beneficiarului plății,
– adresa beneficiarului plății,
– codul de înregistrare TVA sau alt cod fiscal național al beneficiarului plății,
– codul IBAN al beneficiarul plății,
– codul BIC al prestatorului de servicii de plată al beneficiarului,
– detalii privind orice plată transfrontalieră și orice restituire a unei plăți.
Când intervine obligația de raportare?
- Obligația de raportare intervine atunci când se îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
– serviciile de plată sunt prestate în legătură cu plăți transfrontaliere, adică dacă:
- plătitorul se află într-un stat membru şi
- beneficiarul plății se află într-un alt stat membru sau într-un stat terț sau o țară terță.
– prestatorul de servicii de plată prestează servicii de plată care corespund unui număr de peste 25 de plăți transfrontaliere către același beneficiar, într-un trimestru calendaristic.
Calculul nr. de plăți transfrontaliere
Numărul de plăți transfrontaliere se calculează cu referire la serviciile de plată prestate de prestatorul de servicii de plată pentru fiecare stat membru și pentru fiecare element de identificare (codul IBAN, codul BIC). |
Excepții!
- Obligația nu se aplică atunci când cel puțin unul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului se află într-un stat membru.
Ce presupune obligația de raportare?
- Prestatorii de servicii de plată au obligația să:
– păstreze evidențele în format electronic pentru o perioadă de trei ani calendaristici de la sfârșitul anului calendaristic al datei plății:
– pună evidențele la dispoziție organului fiscal competent, în situația în care România este stat membru de origine (în care se află sediul social sau sediul real al prestatorului de servicii de plată) sau stat membru gazdă (în care un prestator de servicii de plată are un agent sau o sucursală sau în care prestează servicii de plată în mod direct).
Termene
- Obligația de raportare se realizează prin intermediul unui formular electronic standard, până cel târziu la sfârșitul lunii care urmează după expirarea trimestrului calendaristic la care se referă informațiile.
- Prima transmitere se va realiza în aprilie 2024. Termene limită de raportare pentru prestatorii de servicii de plată:
- 30 aprilie Perioada 1 (ianuarie-martie)
- 31 iulie Perioada a 2-a (aprilie-iunie)
- 31 octombrie Perioada a 3-a (iulie-septembrie)
- 31 ianuarie Perioada a 4-a (octombrie-decembrie).
- Prestatorii de servicii de plată ar trebui să valideze mesajul de plată înainte de a-l transmite administrației fiscale naţionale.
- În acest sens, ei ar trebui să verifice atât schema XML („XSD”), cât şi regulile comerciale, pentru a se asigura că erorile sunt detectate cât mai devreme posibil în cadrul procesului.
Cum vă putem ajuta:
Echipa NOA vine în sprijinul societăților oferind consultanță și îndrumare în diverse spețe referitoare la noile modificări legislative conform celor menționate anterior, precum și în totalitatea situațiilor întâmpinate din punct de vedere fiscal sau al auditului financiar/ auditului intern.
Echipa NOA vă stă cu plăcere la dispoziție pentru mai multe detalii referitoare la cele prezentate în cadrul materialului și vă încurajăm să ne contactați accesând formularul de contact
Cu stimă,
Echipa NOA